Arghezi spunea ca, daca ne ramane o jumatate de ochi, sa privim cerul, lumina si sa citim o carte, trebuie sa fim fericiti. Si are dreptate.
In adolescenta eram o devoratoare de carti; ma fascinau librariile si bibliotecile unde-mi petreceam ore intregi scotocind in cautarea "marilor adevaruri". Rasfoiam paginile cu o placere frenetica si-mi parea ca fiecare carte are un farmec aparte.
Ma lasam furata de mirajul lecturii, uitand de timp si spatiu. Ma bucuram si parca mi-era teama ca timpul va trece prea repede si nu voi reusi sa le citesc pe toate.
Aveam senzatia ca ignoranta ma face sa fiu mediocra si nestiinta vulnerabila iar cartile imi deschideau portile spre lumi necunoscute, invitandu-ma in universul cunoasterii. Citeam de-a valma, la orice ora de zi sau noapte, fiecare carte care-mi cadea in mana, hotarata sa descifrez tainele lumii. Uneori, lumea din carti incepea sa se suprapuna cu lumea in care traiam, conferindu-i o alta dimensiune.
- Iar tu ar trebui sa citesti mai mult despre lume, a raspuns Englezul. Cartile se aseamana caravanelor."
21:07:00
Georgia
, Posted in
"La orice varsta, omul este o fiinta care se hraneste cu povesti. De aceea, avutia povestirilor, pe care au strans-o oamenii pe tot globul, din casa in casa, din secol in secol, fie in vorba, fie in scris, a depasit celelalte avutii omenesti". 
