"Fiecare secol are, poate, un mal du siecle al sau. Al nostru ne impinge sa n-avem rabdare... Trenuri, avioane, vapoare, toate gafaie, isi ambaleaza la maximum motoarele aruncand in aer trambe de fum... bilete de avion, bilete de vapor, bilete de tren, gari, aerogari, porturi, "Parisul in doua zile", "Mexicul pe scurt", vize de intrare, vize de iesire, hoteluri, "Taxi!", pliante, cine mai are timp sa citeasca Odiseea? Suntem grabiti, "legati-va centurile, peste cateva clipe vom decola", trenurile pleaca toate "peste cinci minute", Ladies and Gentlemen, Mesdames et Messieurs, Senoras y Senores, nu mai e timp, nici macar sa alergam in prima librarie, sa citim cartea pe drum... nu-i nimic, poate data viitoare, atunci... si, la urma urmei, ce vroia Homer? Atatea incurcaturi pentru ca sa aduca un grec siret pe un tarm pietros unde abia crestea iarba pentru capre... Nu, din pacate, nu mai e timp, suntem intre o gara si alta, intre un avion si altul, imbatandu-ne de graba noastra ca de un scop... Doamne, si totusi am vrut ceva, am dorit ceva, dar ce anume? Ne-ar trebui un popas, putina liniste, sa ne adunam gandurile... dar, vai, semaforul arata ca trenul nu mai poate sa astepte, scara avionului s-a retras, "Legati-va centurile de siguranta!", iar vaporul se desprinde de chei. Sa lasam Odiseea, sa rasfoim ghidurile si mai ales sa nu uitam sa trimitem cunoscutilor si necunoscutilor ilustrate, insotite de cateva randuri, eventual cu vorbe prescurtate, in vreme ce continua zgomotul rotilor pe sine, vuietul elicelor in aer, iar pe puntea vaporului toata lumea zambeste auzind un vals desuet: "Valsuri, acum? Cine mai are vreme de valsuri, mon cher? Ne trebuie altceva, care sa ne sugereze betia vitezei in cursele de formula unu..."
Festina lente? Cine a spus asta? A, da, am invatat pe vremuri la orele de latina ca poetii ii sfatuiau pe romani sa se grabeasca incet, in schimb cohortele inarmate faceau sa trepideze drumurile imperiului... Dar ce rost are sa ne aducem aminte de dictoane depasite? Ele suna ca valsul acela de pe vapor. Desi, ar fi o gluma buna ca in gari si aerogari, in loc sa se anunte trenurile si avioanele care vin si care pleaca, sa se repete de fiecare data aceste doua cuvinte, festina lente, mai intai, rar, silabisit, apoi din ce in ce mai repede, pana nu se va mai intelege nimic. Inclusiv intelepciunea o vrem in forme concentrate. Nu mai avem chef sa reluam rationamentele, sa cantarim argumentele, vrem sa sarim direct la concluzie, nu mai avem rabdare sa citim o carte intreaga, vrem o fraza frumoasa, inteleapta, atat".
(Octavian Paler - Caminante)
12:16:00
Georgia
, Posted in
“Astept noaptea. Ea vine incet, cu linistea ei stiintifica, peste lucruri. Sterge culorile, reduce formele, pastreaza doar raporturile mari, adevarurile de contur ale realitatii.
